În amintirea bunicilor și a părinților mei, dedic aceste rânduri. Este o poveste adevărată despre cei în amintirea cărora am scris această poveste, spusă la gura sobei, în serile de iarnă, ori în nopțile răcoroase de vară, sub strălucirea reginei nopții, Luna și a puzderiei de stele, ce spoiau bolta senină a cerului din frumoasa Vlădaie. Este povestea tristă, dureroasă, a celor ce au trăit vremurile anilor de după cel de al doilea Război Mondial, a celor ce au avut curajul să lupte în Armata Regală, ori au avut adunată o oarecare avere și au avut puterea să-și trimită copiii la școli, pentru instruirea și pregătirea lor ca intelectuali. Pentru toate acestea și multe altele, au fost categorisiți ca burghezi și dușmani ai noii clase politice, ce pătrunsese în acel timp și în România, ca în toată Europa de Est. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru puterea minții și tăria caracterului cu care m-a înzestrat să pot să povestesc acele amintiri și trăiri intense ale unor vieți jertfite fără vină...